Dupa parerea unanima a specialistilor dansul popular reprezinta una dintre cele mai vechi forme de arta. Pentru spatiul românesc, informatiile referitoare la dans, ca mod de exprimare a bucuriei de viata, dateaza din antichitate. Iata ce scrie, în acest sens grecul Xenophon: "Dupa libati, tracii se ridicara si începura sa joace cu armele lor; sareau în aer cu mare usurinta, fluturau in mâini pumnalele, iar la sfârsit, unul dintre dansatori îsi loveste partenerul. Toata lumea crede ca 1-a ranit, caci omul a cazut la pamânt, dar nu fara îndemânare. Pophlagonii strigara din rasputeri invingatorul, dupa ce si-a despuiat de arme tovarasul invins, iesi cantand cantecul lui Sitalkes, in vreme ce alti traci il duceau pe pretinsul mort, care de altfel nu patise nimic" .
In viata satului romanesc de mai tarziu, dansul ajunsese sa fie practicat de toata lumea, de la cei mai tineri, pana la cei mai in varsta, exprimand o bogatie sentimentala si artistica care il situeaza printre cele dintai in ierarhia europeana. Dupa cum afirma Ovidiu Barlea in al sau "Eseu despre dansul popular romanesc" , "dansurile romanesti se desfasoara pe o gama atat de multiforma, incat repertoriul nostru depaseste vizibil pe ale celorlalte popoare europene ca bogatie de forme si nuante" . Despre farmecul serbarilor populare din teritoriul carpato-danubiano-pontic, in cadrul carora cantecul si jocul erau nelipsite, insusi poetul nepereche al neamului romanesc, Mihai Eminescu, ne-a lasat o consemnare deosebit de sugestiva: "Nu pierd niciodata ocazia de a lua parteia petrecerile poporale. Ca prieten pasionat al poporului, cand acesta se aduna in masa, simt ca sunt o parte a totalului. E ceva dumnezeiesc acest sentiment, asa ca orice serbare a poporului mi se pare sarbatoare sufleteasca, o rugaciune cucernica" . In ceea ce priveste zona etnoculturala a Dunarii de Jos si a bratului Borcea, datorita eterogenitatii sale demografice, intalnim aproape toate genurile de dansuri care se joaca in spatiul romanesc. Centrul judetean al creatiei populare a reusit sa inventarieze, in ultimi ani, nu mai putin de 82 de dansuri, dintre care amintim pe cele mai frecvente: hora dreapta, hora in doua parti, hora in carlige, braul batut, braul la 4, braul la 7, sarba, sarba lui 22, geamparalele, romanul, tiganeasca, ofiteresca, poparlanul, neagra, zvacul, batuta, alunelul, fedelesul, batraneasca, carligul, barlaboiul, cadaneasca, caluselul s.a.
Ocaziile traditionale de joc din viata satului calarasean le-au reprezentat hora satului, nunta, botezul, iar, mai recent balul popular. Hora satului, atunci cand intreaga comunitate sateasca se afla in sarbatoare, se organiza, de regula, duminica, dar si
In zilele de peste saptamana, cu ocazia unor sarbatori religioase. Hora mare, sau "jocul de duminica" a fost, pana nu demult, omniprezenta in viata comunitatilor rurale din judetul Calarasi. La hora, "jucata in praful satului" se intalneau costumele traditionale, muzica instrumentala a nelipsitelor tarafuri de lautari si dansul popular romanesc.
Horele se desfasurau in locuri bine stabilite, cu denumiri specifice pastrate pana astazi: "La sosea" - Vlad Tepes; "La brutarie" - Borcea; "In centru" - Radovanu; " La Barbulescu - Sohatu etc. Lautarii erau tocmiti cu mult timp inainte, plata acestora facandu-se, de regula, in produse, dar si in bani. In hora tinerii se prindeau de la varsta de 13-15 ani si dansau pana la varsta de 25-30 de ani, dupa care, casatorindu-se, vor folosi nuntile ca prilej pentru dans. Horele se tineau in tot timpul anului, toamna tarziu si iarna mutandu-se "la salon", numindu-se acum bal popular. Prima hora mai importanta era organizata in a doua zi de Pasti, incepand pe la orele 14,00 si tinand pana la asfintit. Desfasurarea jocurilor nu avea tipar anume, lautarii cantand la comanda flacailor. In hora se prindeau, in primul rand cei ce stiau juca si apoi cei "invatacei". Desi toate jocurile erau practicate deopotriva de fete si baieti, unele dansuri, cum erau braul, tiganeasca, murguletul si chiar geamparalele erau jucate de baieti. La hore participau numai localnicii, rareori fiind primiti si flacai sau fete din alte sate. Costumul popular s-a purtat la hore pana prin anii 1938-1939, dupa aceasta data fiind inlocuit treptat cu asa-numitul costum de oras.
Referitor la repertoriul jocurilor, acesta era foarte bogat, fiind alcatuit din hore, sarbe si brauri, fiecare prezentand mai multe variante. Horele se dansau miscat, alergate la dreapta si la stanga, animate de batai iuti si vioaie, cu multe miscari de brate. Sarbele erau iuti, saltarete si plimbate cu deplasari alunecate. Foarte raspandit era braul muntenesc, cu fraza coregrafica de trei masuri, care se juca in general cu comanda, intr-o succesiune de figuri care repetau formula de baza de doi timpi. Persoanele care ne-au relatat aspectele referitoare la organizarea horei satului au mentionat si existenta unor dansuri specif ice numai anumitor localitati. Astfel, la Sohatu, s-a mentinut pana azi calusul, ce se dansa de la lnceputul primaverii pana prin octombrie, anuntand inceputul si terminarea lucrarilor agricole.
Nuntile si botezurile care constituiau alte ocazii pentru locuitorii satelor calarasene de a-si arata maiestria in ale jocului popular au ramas astazi singurele prilejuri in care taranul din zona practica dansul popular, iar tinerii mai reusesc sa se infiieze in acest domeniu chiar daca vestitele tarafuri de lautari de alta data sunt inlocuite, tot mai frecvent, de asa-zise formatii de muzica usoara.
Nu ne-am propus sa intram in amanunte de tehnica coregrafica, limitandu-ne numai sa semnalam unele fenomene atat in ceea ce priveste prilejul de joc, cat si repertoriul. O concluzie se impune insa, anume aceea ca in complexul folclorului coregrafic romanesc, jocul din regiunea Dunarii de Jos si a bratului Borcea a iesit totdeauna in evidenta printr-o remarcabila expresivitate artistica. Bogatia numerica a repertoriului, varietatea si pregnanta lui tipologica multiplicitatea aspectelor compozitionale si structurale ritmice si cinetice, precum si frumusetea stilului de interpretare au insemnat tot atatea motive pentru ca jocul din aceasta zona sa trezeasca o puternica emotie estetica atat in tara, cat si peste hotare. Stau marturie diplomele si articolele din presa interna si externa referitoare la spectacolele coregrafice realizate de ansamblurile si formatiile de dansuri ce activeaza in judet, iar infiintarea Ansamblului profesionist de cantece si dansuri "Baraganul" al Inspectoratului pentru cultura al judetului Calarasi a fost un rezultat firesc al dorintei de valorificare artistica a uriasului potential coregrafic pe care il reprezinta acest areal etnocultural.