Acelasi profund cunoscator al aspectelor etnocultura din Baraganul calarasean, profesorul Mihai Vulpescu, mentiona, in lucrarea sa Cantecul popular romanesc,
editata la Bucuresti, in anul 1930: "Cantecele populare sunt comori fara pret, comori de patimi stinse, dar care traiesc in cei care le pot masura si simti profunzimea. Analizand cantecele populare ale unei natiuni, cu preciziune ne putem da seama de calitatile si defectele ce-i alcatuiesc sufletul. Cristalizarea viselor dureroase ori vesele, ale celor de la tara, in cantec, infatiseaza culmile simtirii sufletului lor" . Pornind de la constatarile lui Vulpescu, insusindu-ne concluziile la care au ajuns si alti specialisti care au cercetat cantecele populare din aceasta zona (a se vedea Bibliografia de la sfarsitul prezentei monografii), propriile noastre investigatii din ultimii ani, efectuate in satele calarasene ne-au per mis sa constatam, cu bucurie ca se mai pastreaza tnca un bogat tezaur folcloric muzical, ce poate fi considerat ca atare si valorificat cu posibilitatile specif ice actului cultural-artistic modern. Este ceea ce am si incercat sa facem prin lnfiintarea. Ansamblului de cantece si dansuri "Baraganul" , in al carui repertoriu includem, cu predilectie, cantece populare autentice din aceasta zona.
Fara sa facem o analiza aprofundata a folclorului muzical din zona, ne limitam aici doar a aminti si a prezenta pe scurt principalele caracteristici ale genurilor muzicale intalnite in satele judetului Calarasi: cantece de leagan, cantece de mint a, balade, doine, bocete, colinde fi cantece de joc.
Doina 
Create prin excelenta lirica, este considerata a fi cantecul caracteristic romanului "cel care-i defineste si-i infatiseaza mai desavarsit sufletul" , dupa cum aprecia acelasi Mihail Vulpescu. Cantecele doinite intalnite in perieghezele noastre etnoculturale sunt bine realizate din punct de vedere melodic, unele putand sa fie incluse in oricare antologie de profil. Fie ca sunt doine de haiducie, de catanie, de ciobanie sau de jale, caracteristice liniei lor melodice o constituie prezenta unei formule introductive care se bazeaza pe un desen ascendent, urmata de formule improvizate, care se succed in chip liber, forma arhitectonica nestrofica oferind interpretului posibilitati nelimitate de interpretare. Fie ca sunt "zise" din fluier de ciobanul ce-si pazeste oile, ori interpretate de taranul care-si munceste pamantul in campia nesfarsita a Baraganului, doinele sunt cantate lent, domol, avand impresia ca notele muzicale si cuvintele ce le insotesc ies direct din sufletul taranului. Am avut surpriza sa gasim in satul Calarasii Vechi, un mare iubitor al cantecului popular romanesc, Nelu Zaharia, de 58 de ani, care are un repertoriu impresionant de doine, pe care, asa cum afirma el insusi le-a invatat de la oamenii din sat incepand de la varsta de 12 ani: "De atunci stiu doinele "Foaie verde foi ca lutul, Padurice, padurea, Du-te dor cu dorule sau doina de intristare Stugurel batut de bruma" . In satul alaturat, la Cuza Voda, d-na Horica Arpasanu, ne-a facut sa traim cu adevarat fiorul artistic, atunci cand ne-a interpretat doina Vai de copilul strain. Bineinteles ca si-n alte localitati am intalnit cazuri similare.
Balada 
Sau "cantecul batranesc" , cum i se mai spune in popor, este un gen melodic intalnit tot mai rar in satele noastre, unele cantece incluse in aceasta categorie fiind, de fapt, un amestec melodic intre balada clasica si doina. Am intalnit la Dragalina, un pasionat al genului, Iancu Burnei, in varsta de 59 de ani, care provine dintr-o familie de lautari. Are mai multe balade in repertoriu, pe care le mai canta la carciuma, cand este solicitat de cineva, sau in concursurile de profil la care a participat in ultimii ani. De la el am cules Balada Sarpelui, Balada lui Petrisor si Balada lui Ghita Catanuta.
Cantecele propriu-zise
Cu subiecte dintre cele mai diverse, care exprima, de regula bucuria, pofta de viata, sau infatiseaza infiriparea dragostei si consolidarea sentimentelor de iubire dintre tineri, precum si cele specifice ritualurilor de nunta, sunt larg raspandite in randul interpretilor de muzica populara din judet cu o linie melodica precisa, fara improvizatii, cu versuri strofice bine fixate si usor de retinut aceste cantece au ajuns pana la noi gratie unui Gheorghianu, in varsta de 93 ani, din Cuza Voda, Gheorghe Vintila, din Pietroiu sau Gherghina Rusu, de 79 de ani, din Drgalina. Lautarii satelor mai stiu si mai canta inca cantece de alta data, rezistand tot mai greu patrunderii unor asa-zise "melodii" din folclorul contemporan tot mai des solicitate de diverse categorii socio-profesionale.
Spre deosebire de doina, cantecul propriu-zis are o forma regulata fixa, ceea ce-l face mai accesibil atat interpretilor, cat si celor care-l asculta. Organizarea mai riguroasa a mijloacelor sale de expresie face ca acesta sa fie cantat uneori si in grup, ca la sezatori, spre exemplu. In ceea ce priveste tematica acestor cantece, numeroase creatii de acest fel glasuiesc despre saracie, revolta si noroc, despre instrainare, dragoste si dor, sau ironizeaza, pana la satira caustica, lenea, ca si alte deprinderi si naravuri. Un loc aparte il ocupa cantecele de nunta, despre care am amintit in capitolul referitor la obiceiuri. 
Am incercat, in ultimii ani, sa promovam in repertoriul unor solisti vocali de muzica populara din judet, cantece puterntice, culese din satele din zona. Sunt sugestive, in acest sens, inregistrarile radio realizate de solistii vocali Costel Folescu si Nicolae Rotaru,ai Ansamblului de cantece si dansuri "Baraganul" al Inspectoratului pentru cultura al judetului Calarasi. De altfel, o parte din aceste cantece vor fi publicate si in anexa prezentei monografii.
Melodii instrumentale
Din vremuri imemoriale, ciobanii,care-si purtau turmele de oi prin aceste locuri, isi alungau singuratatea prin intonarea unor cantece la fluier si la caval, instrumente muzicale cu mare raspandire in zona. Ulterior, odata cu aparitia tarafurilor de tigani care erau nelipsite la hore si nunti, repertoriul muzical instrumental se diversificat, in afara traditionalelor melodii de hora si sarba, interpretandu-se si romanul, fedelesul, ofitereasca, braul, cadaneasca, zvacul, baraboiul, geamparalele si altele. Bineinteles ca si gama instrumentelor folosite este mai larga, folosindu-se vioara, tambalul, naiul, fluierul, acordeonul, iar mai recent clarinetul si contrabasul. Din pacate, in ultima vreme tarafurile traditionale sunt tot mai rare, chiar la nunti apelandu-se tot mai frecvent la "formatii instrumentale" moderne, cu aparatura electrica si electronica. Tocmai pentru a suplini acest neajuns, am luat initiativa infiintarii Ansamblului de cantece si dansuri "Baraganul , incepand cu 1 ianuarie 1993, a carui orchestra are zece instrumental profesionisti recrutati din randul celor mai buni muzicanti din zona.